Azi a fost iar una dintre zilele acelea nemiloase in care cele mai teribile cosmaruri ale mele devin realitate prin simpla prezenta a lui Loo. Da, logic, prima intrebare care iti trece prin minte e ” Cine-i Loo?”. Pai, in cel mai bun caz, la cat de putin o cunosc, as putea sa scriu despre fiinta asta zi si noapte fara sa ma pot opri vreo 2-3 saptamani. Si mi-as gasi in sfarsit de lucru. Ceva util, care sa nu distruga omenirea prea curand. Deci, da, se poate spune ca ne cunoastem de vreo 10 ani.
Dar Loo intotdeauna a avut ceva neobisnuit de remarcat sau se facut, de cele mai multe ori asa-zisele ei toane manifestandu-se asupra mea. Si nu vorbesc de obisnuitele toane ale unei fete aflate la menstruatie, ci de unele specifice fiintelor care au creierul alcatuit din nuci de cocos.
Draga de Loo, azi s-a apucat sa fure cornuri. Si intrebata de ce a raspuns strigand ”Mi-ai furat pestisorul!!” . Nu s-ar fi simtit nimeni in largul sau daca ar fi raspuns ea ceva omenesc, dar primul meu gand fu ” Mi-e pofta de hot dog “.
Morala: Lipsa pestisorilor atrofiaza creierul.
